Pasqua, coronavirus e poesia: "A Favuledda i Pasqua" -
Catania
13°

Pasqua, coronavirus e poesia: “A Favuledda i Pasqua”

Pasqua, coronavirus e poesia: “A Favuledda i Pasqua”

Riceviamo e pubblichiamo una poesia scritta da un nostro lettore, Riccardo Papa, che in “una domenica delle Palme, sicuramente diversa da tutte quelle sin qui da me vissute – ci scrive -, mi sono dilettato a immaginare e posporre in dialetto questa favoletta legata al brutto periodo che stiamo attraversando per la diffusione e  i tragici effetti del Covid-19”.

A Favuledda i Pasqua

Oggi è duminica e n’avennu cchi fari
na favuledda bi vogghiu cuntari.
Era l’annu vinti, doppu u dumila, annu bisestu
tristu e funestu,
quannu lu munnu fu sbaragghiatu
da n’cosu nicu e abbrufulunatu.
U primu di l’annu avia  appena passatu
e supra i Cinisi sava abbiatu.
Tuttu lu munnu taliava distanti
pinsannu vabbe’ ma chiddi su tanti..
nenti sapennu ca doppu n’misi
tutti l’avevunu n’te so paisi.
Li capucciuni ppi l’occasioni
parraru a tutta a popolazioni
dissiru chista è na pidimi’a
e non ci sarva priari a Maria,
non ci sarva priari a San Petru,
si tutti no stamu luntani n’metru.
Chiureru tuttu lu voluttuariu,
lassaru apettu lu necessariu.
Li saracineschi tutti calati
e tutti li genti intra e casi azziccati.
Dissiru puri, non si nesci ppi nenti,
tranni ppi così m’purtanti ed urgenti.
Ppi fari a spisa di lu manciari
n’fila ppi unu sava aspittari
e cu li guanti e a mascherina
pareva ca ievi a fari a rapina.
Ma a genti cretina, non sumburtava
e n’pocu di tuttu spirimintava.
E poviri cani ci vinni a cistiti
ppi quantu i  patruni aveunu l’usciti,
passaunu panzi, viddichi e cuscinetti,
tutti ca tuta di atleti perfetti.
Videvi ca bici, carusi ed anziani,
ca fascia n’ta testa, comu a Pantani.
Ma mentri chissi s’acchiappaunu i virbali,
a genti già mureva intra i spidali.
Stu disgraziato,  a prima botta, u primu misi
ammazzava i puvireddi ca campaunu ppi spisi,
ma a picca a picca si trasfummava
amazzannu macari a cu beni stava.
N’saccu di Angeli, allura si tummaru
e intra a tanti corpi si n’ficcaru.
Si visteru di dutturi e di nfirmeri,
di pulizziotti e di carabineri,
ma puri di commessi, autisti e pumperi
e di genti bona ca aiutava n’te quatteri.
Assai curaggiu aveunu e paura nenti,
quasi ca la morti ppi iddi era apparenti.
C’ammiscaunu pugna e lignati  a du curnutu
ma iddu non pareva mai finutu.
Vinni n’to mentri la Simana Santa
chidda chiu’ m’pegnativa ppo Signuri,
ca finammenti s’allibberau
e u iornu di Pasqua risuscitau.
Arrivatu n’cielu e vistu du spaventu
accuminciau a ghittari Spiritu Santu.
Tempu n’secunnu e tuttu tirminau
acchiappau du cosu bruttu e sanguinariu
e ci dissi doppu du Rusariu:
“Beddu, vidi ca tutti li to morti su cu mia,
ma, na n’certu sensu vogghiu arringraziari a tia”.
Chiddu, nicu nicu lu vardava, intimurutu e n’pocu stralunatu,
“chi voli di mia lu patruni do criatu”?
“Ammenzu a tuttu stu macellu ca facisti
nta na cosa, difficili di fari, arriniscisti,
fari capiri all’omu, figghiu miu,
u significatu di li  paroli do so Diu.
Ppi chissu ti perdonu e lassù iri,
però n’favuri sulu a mia ma  fari.
Ci su na chidda d’ omini storti e assai divoti
a serviri e osannari o Diu de banconoti.
Ppi farici  capiri ca u so’ versu annu a canciari
intra li so stomichi tu ta iri a nficcari.
L’ha teneri n’to cessu sempri a ca… ri.
Però ogni vota ca aiutunu n’frati in difficoltà,
ci duni n’pocu di proporzionata libertà “.
U virus accussi’ fici e di du iornu addivintau
amicu di l’omu e di cu lu criau.
I ricchi a pocu a pocu cangiaru  testa
e tuttu u munnu fici ranni festa.

No sacciu si a favuledda vi piaciiu, 
speru sulu ca bi fici cumpagnia
e v’arrialu puri a firma mia.

Riccardo Papa

Potrebbero interessarti anche